Cele Douăzeci și Patru de Ore ale Pasiunii Domnului Nostru Isus Hristos

Cele 24 de Ore ale Patimilor Amare a Domnului nostru Isus Hristos de Luisa Piccarreta, Fiica Mică a Voinței Divine

† A Douăzeci și Patra Ora
De la 4 la 5 PM †

Înmormântarea lui Isus. Amărăciunea părintească a Mariei

Pregătirea înainte de fiecare oră

Doamne Iisuse! Prima care Te ia în brațe după ce Te-a coborât de pe cruce este Mama Ta suferindă. În brațele Sale odihnește capul Tău strigat cu spini. Doamna mea milostivă! Nu considera că e sub demnitatea Ta să mă suporti în compania Ta. Face-mi posibil, împreună cu Tine, să-i dau ultimul omagiu iubitului meu Isus.

Da, este adevărat, Tu m-ai depășit pe mine prin dragoste și milostivire pentru a atinge Iisusu meu. Dar voi încerca să Te imite cât mai perfect posibil ca să-i placă în totul.

Cu mâinile Tale și ale mele, scoatem spinii care îl încercuiează pe capul lui adorabil. Cu adorația Ta, pe care o oferi cu cea mai profundă umilință și devotament, las să se unească a mea.

Mama cerescă, Te pregătești deja să speli cu mâinile Tale sângele de la ochii aceștia care odată au dat lumina spiritului întregului lume, dar acum sunt înnegriți și stinsi. O Mamă, împreună cu Tine vreau să fac penitență pentru toate păcatele pe care omenirea le-a făcut prin pofta de vedere.

Dragă mamă, Te văd contemplând fața lui Isus martirizat în lacrimi și durere. Unește durerea mea și lacrimile mele cu ale Tale. Să ne curățăm împreună față cea mai sfântă de urâtură. Să-i adorăm aceeași față plină de măreție divină, care raptă cerul și pământul, dar acum nu dă niciun semn de viață.

Să-i adorăm, mamă mea, gura sa sfântă, divină, care a atras atât de multe inimi cu sunetul melodios al cuvintelor Sale. Mamă, săpui buzele tale pe acele palide și fără sânge ale fiului Tău, pe care moartea le-a închis pentru totdeauna.

Mamă, să-i sărutăm și noi mâinile create ce au făcut atât de multe minuni pentru noi, acele mâini strigate care sunt deja reci și prinse de rigiditatea morții. Să închidem soarta tuturor sufletelor în aceste rănile sfinte. Isus le va regăsi la Înviere, iar deoarece Tu le-ai închis în stigmatele Sale, niciun suflet nu se va mai pierde vreodată. Mamă, să-i adorăm acestea adânci stigmate în numele tuturor oamenilor și pentru toți oamenii.

Mama cerescă, Te pregătești deja să-î săpui pe piciorul lui Isus cel sărac. Cum sunt frământate aceste stigmate! Cuieții au rupt părți din carne și piele, iar greutatea trupului sfânt l-a lățit. Să le venerăm împreună acestea stigmate și să le adorăm cu cea mai profundă umilință. Să închidem toate pașii păcătoșilor în ele, ca atunci când merg ei să simtă pe Isus mersul alături de ei, astfel încât nu se mai atreze să-L ofenseze.

Văd, Mama plângătoare, cum privirea Ta este fixată pe inima deschisă de lănța. O închide și îngropă-mă în ea. Dacă păstrezi astfel inimile mele și viața mea, atunci voi rămâne ascuns în ea pentru totdeauna. Dă-mi dragostea Ta, Mama, să-i iubesc pe Isus, dă-mi inima Ta să pot rugi pentru toți oamenii, să sufer și să plătesc pentru fiecare ofensă adusă acestei inimă.

Nu uita-te, Mama, că așa cum Tu-l înmormântezi pe Isus, eu de asemenea vreau să fiu îngropat cu El de mâinile Tale, pentru ca un zi să mă scot împreună cu El și tot ce-i al Lui.

Acum vreau să-ți plătesc, cea mai iubitoare mamă, tributul dragostei filiale. Sunt adânc păcatos pentru tine. Dacă ar fi posibil, aș uni fiecare bătut de inimă, fiecare dorință, viața fiecărei creaturi și o aș pune la piciorii Tale ca dovadă a participării mele la suferințele tale și dragostea Ta. Simt compasiunea pentru Tine din cauza durerilor imense pe care le-ai suportat când l-ai văzut pe Isus: mort, încoronat cu spini, sfâșiat de lovituri și cuie; când ai văzut acei ochi care nu mai priveau la Tine, urechile care nu mai auzeau glasul Tau, gura care nu mai vorbea cu Tine, mâinile care nu mai binecideau pe Tine și picioarele care nu mai urmau după Tine. Dacă ar fi posibil, aș da inima lui Isus, plină de dragoste. O aș da pentru a-ți arăta compasiunea mea, cum o meriți Tu, și să Te consolez în amărăciunile extreme ale durerii Tale.

"Oh, cât de scumpe sunt sufletele pentru mine! Mi-au costat viața Fiului meu, care este și Dumnezeu. Și eu, Mama sa și Co-Redemptoarea omenirii, vă las sufletele ca moștenire, O Sfânta Cruce."

Mama plângătoare! Te pregătești deja să faci ultimul sacrificiu și să-l îngropei pe Fiul Tău divin. Devotată în întregime voinței Cerului, îi dai ultima escortă și îl pui în mormânt cu mâinile Tale. În timp ce puneai trupul în mormânt, Te desperezi de El și-ți dăi ultimul sărut, ești suprapusă de durerea care vrea să-Ti sfâșie inima. Dragostea și durerea Tăi Te leagă de corpul fără viață, iar ambele sunt atât de mari încît par a vrei să stingă flacăra vieții Tale ca pe cea a Fiului Tău.

Sfânta mamă! Cum vei supraviețui fără fiul tău, care era totul pentru tine, viața ta? Dar așa este sfatul voinței eterne. Trebuie să te lupti cu două forțe neînvins: dragostea și voința divină. Dragostea Te leagă de mormânt și vrea să împiedice despărțirea, iar voința divină se opune acesteia și cere sacrificiul ei. Mama plângătoare! Ce să faci? Cât de mult mă milui pe Tine. Iubiți, veniți și sculați-o de la membrele trupului lui Isus, înghețate în moarte, altfel și ea va trece.

Dar, o minune! În timp ce Tu, Mama mea, par să fii stinsă cu Isus, aud glasul Tău, tremurând de durere și întrerupt de suspiri, spunând:

"Fiul meu iubit! A mai rămas o singură consolare care mi-a ușurat suferința: Puteam vărsa durerea mea peste rănile cele mai sfinte ale umanității Tale, să le adorez și să le sămânțui. Acum și această consolare m-a părăsit pe Mine. Voia divină a hotărât așa, și eu mă supun. Dar știe, Fiule meu, că deși vreau, nu pot. Chiar gândul la despărțirea Mea de Tine mi-a scăpat forțele. Suflarea vieții pare să-mi părăsească trupul. O lasă-mă, pentru a fi suficient de puternică pentru această amară despărțire, să fiu complet îngropată în Tine și să absorb viața Ta, suferințele Tale, acțiunile tale de ispășire și tot ce ești în Mine. Numai un schimb de viață între Tine și Mine poate să-mi dea forțele pentru a face jertfa despărțirii Mele de Tine."

Mama dureroasă! Deja Te înclini capul către capul lui Isus, îl sămânți și înghiți gândurile Tale în gândurile lui Isus. Oh, cum aș vrea să-i sufli sufletul Tău pentru a putea da viață pentru viață!

Mama dureroasă! Te vad sămânțind ochii stinse ai lui Isus. Cum suferi că nu mai privesc la Tine! Oh, de câte ori acești ochi divini, când te priviau pe Tine, Te transportau în bucuriile raiului și făceau să se trezească viața din moarte!¹ Dar acum, cum nu mai dărui un chip la Tine, crezi că trebuie să mori. Îngreuni ochii Tale în cei ai Lui și iași ochii Lui, lacrimile Sale și durerea amară pe care privirea a atât de multe insultări, abuzuri și dispreț din partea ființelor i-a cauzat lui. Mama străpunsă de durere! L chemi și l chemi pe Isus și spui:

"Fiule meu, este posibil ca nu mai auzi de Mine, care am venit grabnic la cel mai mic semn dat de Tine? Te chem în lacrimi și Tu nu mă auzi? O dragostea puternic simțită cauzează o chinuri mai mare decât un tiran crud. Tu mi-ai fost mai mult decât viața mea propriu-zisă. Cum aș putea supraviețui acestei dureri? Așa că las auzul meu în cel Tău și cer pentru Mine ceea ce urechile Tale trebuiau să audă în Patimile Tale. Numai suferințele Tale și durerea Ta pot să-mi dea viață."

Când vorbești așa, Mama mea, durerea pe care o simți în inima ta este atât de mare încât vocea te părăsește și rămâi nemișcată. Săracul meu mame! Cum mă milui de tine! Ce moarte crudă trebuie să suferi din nou și din nou!

Mama dureroasă! Voia divină se împlinește și Te pune în mișcare. Dar o dată mai mult, privești fața morților și strigi:

"Fiu meu drag, cum ești deznădat! Dacă iubirea nu mi-ar spune că eşti fiu meu, viaţa mea, totul pentru mine, n-ai fi mai recunoscut. Frumusețea ta naturală s-a stins, obrajii roşii ai tăi s-au înălbitat, lumina şi grația care străluceau din faţa frumoasă a ta şi încântau pe toţi cei ce te priveau s-au transformat în paloarea morții. Fiu iubit, cum ești bătut! Ce lucru oribil au făcut păcătoşii asupra membrelor sfinte ale tale! Cum ar vrea mama ta, care este inseparabilă de tine, să-ţi restabilească frumoasea din trecut! Aș vrea să îngrop măsurile mele în cele tale şi să primeşti pe mine în schimb, chiar loviturile de păr, urâturile, tratamentul disprețuitor şi tot ce a suferit faţa cea mai sfântă a ta. Fiu meu, dacă vrei ca eu să trăiesc, dă-mi sufletele tale; altfel voi muri."

Durerea Ta, Mamă, este atât de mare încât Te ameninţă cu a-Te învinge. Ţie ți roade vorba. Eşti devastată când stai înaintea trupului mort al fiului tău. Cum mă milui pe Tine! Iar voi, îngeri ai cerurilor, veniţi şi ridicaţi-mă pe mamă mea! Suferința ei este nemăsurabilă, apele aflictiunii o inundează, de fapt, vor să-o înmormânteze în valurile lor astfel încât are puţin viaţă. Doar voia divină sparge aceste valuri şi Ţie ți dă nouă viaţă.

Din nou Te sărută pe buzele fiului Tău decedat, simţești amărăciunea felii de care au gustat buzele lui Iisus şi plângând pleci:

"Fiu meu, dă-mi încă o cuvânt! Este posibil ca nu mai aud vocea Ta? Toate cuvintele pe care le-ai spus în viaţă erau săgeți care m-au rănit inima de durere şi iubire. Dar acum, când Te văd mort, aceste săgeți se mişcă şi mă fac să mor din nou şi din nou, ca dacă ar vrea să spună:

'Nu mai vei auzi pe Fiu tău, nu mai vei auzi sunetul dulce al voicii Sale, melodiositatea Cuvântului Creator al Lui care făcea din inima Ta un rai fiecare dată când îl spunea.'

Acum paradisul meu a dispărut şi nu mi-a rămas decât amărăciunea durerii. O Fiu meu! Aş vrea să-ţi dau limba mea pentru a o învia pe cea Ta, ca să-mi spui ce ai suferit în setea ta arzătoare şi prin amărăciunea felii de care; ca să-mi învăţi ce lucruri de ispășire le-ai întreprins, ce rugăciuni le-ai făcut. Dacă aud vocea Ta în rugăciunile mele şi faptele de reparaţie, atunci durerea mea va fi mai suportabilă şi mama ta săracă va putea trăi prin sufletele tale."

Mamă meu suferind! Acum văd că ești grabnică, pentru că cei din jurul tău vor să închidă mormântul. Din nou iazi mâinile lui Iisus în cele tale, le apesi la inima ta şi faci rănile lor şi durerea pe care au suferit-o a fi ale tale. Apoi priveşti piciorii lui Iisus, contemplezi răni crude infligate de cuieşi, şi faceţi aceste râni, da, chiar picioarele în sine, a fi ale tale, pentru a urmări păcătoşii cu piciorii lui Iisus şi să-i scoati din iad.

Mama anxioasă! Acum te văd cum ți se spune adio Inimii înfăpturate a lui Isus. Aici Te oprești. Aceasta este ultima lovitură pe care inima mamei Tale o va primi. În timp ce dorește să iasă din pieptul ei de intensitatea dragostei și durerii, simte nevoia ca Inimile cel mai sfânt a lui Isus să devină propriu ei și cu ea dragostea Lui respinsă de atât de mulți oameni, dorințele sale arzătoare la care ingratitudinea umană nu corespunde, durerea Sa și înfățișarea Sa. Vezi rana adâncă și largă din inimile lui și presează buzele Tale asupra sângelui curgător de acolo. Ca dacă ai dobândit viață de la El, acum simți forța în tine pentru despărțirea dureroasă. După ce Te-ai îmbrățișat pe Isus încă o dată, permitei unei pietre mari să închidă mormântul.

Dar te rog, Mama mea, cu lacrimi, nu permite ca Isus să fie îndepărtat din vederea noastră nici un moment încă. Așteaptă până când mă voi închide în Isus pentru a lua viața Lui în mine. Nu poți trăi fără Isus, Tu, cea Fără Deosebire de Pătură, Sfântul, plină de haruri, cu atât mai puțin eu, slăbiciunea, nefericirea însăși, un abis de păcate. O Mama dureroasă, nu mă lăsa singur! Luăm-mă pe mine cu Tine, dar mai întâi golestește-mă de mine însuți pentru a putea ține complet Isus în mine, așa cum L-ai luat Tu în tine. Preia împreună cu mine slujba Ta de Mamă, care Te-a dat-o Isus pe cruce. Să facă sărăcia mea extremă o breșă în inima mamească a Tale. Închide-mă complet în Isus și încercuiește complet Isus în mine.

Închide în mintea mea gândurile lui Isus, ca niciun alt gând să nu găsească intrare în mine. Închide ochii Lui în cei mei, pentru a nu mai scăpa din privirea mea; auzul Lui în al meu, ca să-L ascult mereu și să îndeplinesc voia Sa cea sfântă la totul; fața Lui în aceea mea, astfel încât când o văd pe Fața Lui dezfigurată de dragoste pentru mine, să am milă de El și să fac reparație; limba Lui în a mea, ca să vorbesc, să rugesc și să învăț cu limba lui Isus. Închide mâinile Lui în ale mei, astfel încât orice mișcare pe care o fac și orice lucru pe care îl fac să aibă viață din lucrările și mișcările lui Isus; picioarele Lui în cele mele, ca fiecare pas pe care-l dau să aducă viețuire, putere și mântuire tuturor oamenilor.

Pășește și inima Sa în a mea și face-mă să trăiesc din dragostea Lui, dorințele sale sfinte și suferința Lui. Ia mâna dreaptă înghețată a lui Isus, dă-mi ultima binecuvântare cu ea și abia atunci permite corpului Sau să fie sigilat în mormântul. Mormântul este sigilat.

Începi să te duci, dar stai nemișcat, ca pietrificată, pentru a spune adio cu un ultim privire. Mama mea, străpunsă de durere, împreună cu Tine și eu spun adio lui Isus. Plângând, suferesc cu Tine și Te însoțesc în dezolarea Ta amară. Vreau să rămân lângă tine pentru a-ți oferi o cuvânt de consolare și un privire milostivă la fiecare suspir dureros care iese din pieptul tau. Vreau să usc toate lacrimile Tale, iar când văd că forța Ta se pierde, Te voi ține în brațele mele.

Acum, cu o putere supranaturală, Te depărți de mormântul Fiului Tău și te întorci la Ierusalim pe același drum pe care ai venit. Dar nu mai demult decât după ce faci câteva pași, te grăbești spre crucea pe care a suferit și murit atât Isus. Te îmbrățișezi cu ea, iar când o vezi încă roșie de sânge, toată durerea pe care a suportat-o El pe ea se reînnoaște în inima Ta. Deoarece nu mai poți ține suferința ta, strigăi din neputință:

"O Cruce, de ce ai fost atât de crudă cu Fiul Meu? În nimic nu l-ai cruțat, în tot au fost neclintită. Nu mi-ați permis, mamei dureroase, să-i dau și o gură de apă când a vrut să bea, iar numai oțet și felie erau servite gurii sale setoase. O inima mea, străpunsă de durere, se lasă! Cât mi-ar fi plăcut să transform Inimile Mele într-un băutură răcoritoare pentru a-i umple buzele și a-l satura pe setea lui, dar cu durerea mea am învățat că sunt respinsă. O cruce crudă, dar sfântă, deci sfințită, chiar divină prin atingerele Fiului Meu! Transformă acea cruditate cu care l-ai tratat în milostivire pentru săracii mortali. Din pricina suferințelor pe care le-a suportat Fiul Meu pe tine, rugă-te pentru milostenie și putere pentru toți cei ce sufără, ca niciunul să nu se piardă în crucișurile și neajunsurile lor.² O cum sunt scumpe suferințele! Mi-au costat viața Fiului Meu, care este și Dumnezeu. Ți eu, mama sa și Co-Redemptoarea omenirii, le las sufletele ca moștenire, O cruce sfântă! Acum te sărut înainte de a mă despărți."

Sfânta mame, cât mi-e milă de Tine! La fiecare pas Te întâlnești cu noi suferințe. Când acestea cresc nemăsurat, valurile lor devin tot mai amare, Te inundează și Te înghită în ele, iar la fiecare clipă crezi că trebuie să mori. Acum ai ajuns la locul unde L-ai întâlnit pe Iisus sub greutatea crucii, epuizat, curcând sânge, cu un pachet de spini pe capul Lui, care, când l-au lovit pe cruce, s-au înfigat tot mai adânc și i-au cauzat agonie. Aici, în acest loc, ochii lui Iisus Te căutau milostivire atunci când au întâlnit-oaspeții Tăi. Dar soldații L-au siluit înainte să-i dea această consolare. L-au lăsat să cadă și la fiecare cădere el vârstea nou sânge. Tu, mama, vezi încă aceste locuri umede cu sânge, iar prostrându-te pământului pentru a săruta pământul roșu de sânge, Te aud zicând: “Iubiti mei îngeri, veniți și păziți acest sânge ca nici o picătură să nu fie calcată sub picioarele oamenilor și profanată!”

Mama dureroasă! Să-i întind mâna pentru a Te ridica, și amintesc-te că alte dureri T-ai aștepta. Undeva unde piciorul Tău se oprește, sunt urme de sânge și aminte de suferințele lui Iisus. Acum Te grăbești și Te închizi în Cenaclu. Și eu mă închid acolo, pentru că cenaclul meu este Inima Sfânta a lui Iisus. În acest inimă, unde locuiești și Tu, vreau să stau alături de Tine în această oră de cea mai amară dezolație, pentru că nu pot părăsi singură într-o astfel de suferință.

Mama pustie! Și eu sunt copilul Tău care nu poate trăi singur, care nu vrea să trăiască singur. Luăm-mă în brațele tale materne, arată-Te ca o mamă, pentru că am nevoie de ghidare, ajutor și putere. Privind sărăcia mea, versează cel puțin o lacrimă peste rănile mele.³ Dacă mă vezi chibzuit, atunci strânge-mă la inima ta maternă și cheamă viața lui Iisus înapoi pentru mine.

Măică Desolată, cât de adânc Te miluiască pe Tine, pentru că durerea Ta este neexprimabilă! As vrea să mă transform în limbi întregul meu ființă, în glasuri, ca simpatia mea să-ți fie cunoscută. Dar iată, compasiunea mea e fără sens față de asemenea suferință. Astfel, chem pe îngeri, invoc Sfânta Treime și le rug pentru a Te încercui cu armoniile lor cerești, bucuriile lor cerești și frumusețea lor ceastească, ca să-ți arate compasiunea lor și să alinieze durerea Ta intensă; că Te poarte în brațele lui Dumnezeu și să transforme toate suferințele Tale într-o iubire.

Măică Desolată, acum o cerere mai mult pe seama tuturor oamenilor și pentru patimile pe care le-ai suportat, în special în părăsirea Ta amară: Ajută-mă în momentul morții mele, când sufletul meu sărac, singur, părăsit de toți și bântuit de mii de frică și teame. Atunci vine și răspunde-mi pentru compania pe care i-am făcut-o des în viața mea. Vine la ajutorul meu în această oră, stai lângă mine și alungă dușmanul cel rele. Spălă sufletul meu cu lacrimile Tale, acoperă-mă cu sângele lui Iisus, îmbrăcă-mă cu meritele Lui, podobește-mă cu durerile Sale și cu toate lucrările și suferințele Sale. Să fie toate păcatele mele șterse prin puterea patimilor lui Cristos și a durerilor Tale și să fiu iertat complet. Când atunci voi da ultimul meu suflet, înfășură-mă în brațele Tale, iau-mă sub mantia Ta protectoră, ascunde-mă de privirea dușmanului cel rele, poartă-mă zburător la cer și pune-mă în brațele lui Iisus. Esti de acord cu asta, mama mea?

Te rog să-i răspunzi pe toți morții compania pe care i-am făcut-o astăzi. Arată-ți ca o mamă pentru fiecare dintre ei, căci sunt în pericol și au nevoie de mare ajutor. O nu le refuza nimănui dragostea Ta maternă și îngrijirea!

O cuvânt de rămas bun: Când Te părăsesc, te rog să mă încercui în Inima Sfânta a lui Iisus. Când o sărut mâinile Tale materne, dă-mi binecuvântarea Ta. Amen.

Maria cu pruncul dulce, Toată lumea ne-a da binecuvântarea!

Reflecții și Practici

de Sf. Părintele Annibale Di Francia

După moartea Lui, Iisus a vrut să fie rănit de o lănță pentru iubirea noastră. Și noi—ne lăsăm neamul în totul de dragostea lui Iisus; sau mai degrabă ne lăsăm neamul de dragostea creaturilor, de plăceri și de atașament la sine? De asemenea, frigorile, întunericurile și mortificațiile, atât interne cât și externe, sunt răniri pe care Domnul le face sufletului. Dacă nu le luăm din mâinile lui Dumnezeu, ne rănim singuri, iar rănile noastre cresc pasiuni, slăbiciuni, mândrie—in cuvânt, tot ce este rău. Pe de altă parte, dacă le luăm ca fiind răniri făcute de Iisus, El va pune Dragostea Sa, Virtutile Sale și Semențul Lui în aceste rănuri, care ne vor face să merităm Sărăturile Sale, Caresele Sale și toate stratagemele unei dragosti divine. Aceste răniri vor fi voci continue care îl vor chemă pe El și-l vor forța să locuiască cu noi continuu.

O Iisuse, să fie lânța Ta gardul meu care mă apăra de orice rană a creaturilor.

Iisus se lasă depus din Cruce în brațele Mamei Sale. Și noi—ne depunem toate fricile, îndoielile și teamele noastre în mâinile mamei noastre? Iisus a odihnit pe pântecul Mamei Divine. Și noi ne lăsăm să se odihnească Iisus, scotând fricile și agitațiile noastre?

¹ Când Maria, supărată de durere, părea aproape de moarte, un privire din partea Fiului Ei i-a dat puterea să trăiască din nou.

² Această rugăciune este justificată pentru că unele persoane blasfemează pe Dumnezeu în crucea și suferința, disperă și își iau viața.

³ Rănile trupului și rănile sufletului, deoarece eremitul a fost confinat la patul ei bolnav pentru decenii și a împărțit pasiunea Mântuitorului aproape șaizeci de ani.

Sacrificiu și Mulțumire