Cele Douăzeci și Patru de Ore ale Pasiunii Domnului Nostru Isus Hristos

Cele 24 de Ore ale Patimilor Amare a Domnului nostru Isus Hristos de Luisa Piccarreta, Fiica Mică a Voinței Divine

† A Douăzeci și Una Ora
De la 1 la 2 PM †

A doua oră a agoniei lui Isus pe cruce

Pregătire înainte de fiecare oră

Al doilea cuvânt:
„Astăzi vei fi cu Mine în raiul.”

Mîine Salvator, bătut pe cruce! Când mă rugesc împreună cu Tine, puterea seducătoare a iubirii și a suferinței Tale ține privirea mea fixată asupra Ta. Dar inima mea se sparge când Te văd să suferești atât de mult. Ești consumat de dragoste și durere. Flacările care ard în inimile Tale sunt atâtea încât sunt aproape de a reduce inima Ta în cenușă. Iubirea Ta restrânsă este mai puternică decât chiar moartea. Vrei să-i dai o ieșire, Te uitezi la hoțul din dreapta Ta și-l scoți din iad. Milostivenia Ta atinge inimile lui. El este complet transformat, Te recunoaște și Te mărturisește ca pe Dumnezeu și strigă cu adevăratul pocăința pentru viața sa de păcat:

„Doamne, amintește-te de mine când vei intra în regatul Tău!” Și Tu nu ezitezi să-i răspunzi:

„Adevărat vă spun că astăzi vei fi cu Mine în raiul.”

Astfel ai realizat prima victorie a iubirii Tale. Dar văd și eu că dragostea Ta cuceră inima nu numai a hoțului, ci și a multor oameni morți. Oh, Tu pui sângele Tău la dispoziția lor, iubirea Ta, meritele Tale și folosești toate traseele de la Dumnezeu pentru a le stârni inimile și să-i cuceresc pe ei pentru Tine. Dar chiar în acest moment dragostea Ta este împiedicată. Cât de mulți oameni morți o resping, nu se încred în Tine și disperă! Durerea Ta la aceasta este atât de mare încât Te îmbrățișești din nou cu durere.

Vreau, iubitul meu Isus, să expies pentru cei care disperă de milostivenia Ta în momentul morții. Dragoste dulce, instilează încrederea și încrederea în Tine în toți oamenii, mai ales în aceia care sunt agoniștii morții. Prin puterea promisiunii pe care i-o dai hoțului, dă-le lumina, forța și ajutorul să moară sfânti și să zboare de pe pământ la ceruri. Închide toate sufletele în trupul Tău cel mai sfânt, în sângele Tău și în rănile Tale. Din cauza meritelor sângelui Tău prețios, nu lăsa niciun sufler să se piardă. Să vocea sângelui Tău de acum le dea tuturor sufletelor promisiunea consolatoare: „Astăzi vei fi cu Mine în raiul.”

Al treilea cuvânt:
„Mame, iată fiuul Tău!” „Iată mama Ta!”

Domnul meu răstignit! Suferințele tale cresc tot mai mult. Pe cruce ești adevăratul Rege al durerii. Printre toate chinurile tale, nicio suflet nu scape de la tine; îi dărui pe fiecare viața ta. Iubirea ta însă se vede disprețuită de creaturi. Deoarece nu găsește o ieșire, devine tot mai violentă și te face să suferi chinuri neputincioase. În acest chin încercă să afle ce altceva ar fi posibil pentru a învinge omul, și te lasă să vorbești:

"Vedea, sufletule meu, cât de mult t-am iubit. Dacă nu vrei să ai milostivie față de tine însuți, cel puțin aibă milostivie pentru dragoste mea!"

În timp ce tu n-ai mai ce să dai sufletelor, te uiti cu privirea languroasă a mamei tale. Suferința ta o chinuiește până la moarte, răstignindu-o și pe ea. Mama și Fiul se înțeleg, și este un consolare pentru tine și o satisfacție că poți să-i dai Mamei tale credincioasei umanității. În Ioan vezi toată rasa omenească. Vorbești cu un glas atât de blând încât toate inimile omenești ar putea fi atingute:

"Mama, iată fiu tău!" ” și lui Ioan:

“Iată mama ta!”

Glosul tau străpunge inima mamei tale, și unit cu glasul sângelui tău continuă:

"Mamule mea, pe toți copiii mei îți încredințez. Toată dragostea pe care o simți pentru mine, simte-o și pentru ei. Indreaptă toate eforturile tale și tot cuvântul mamei către copii mei; vei salva toți pentru Mine."

Mama ta acceptă propunerea. Dar acum suferința ta este atât de intensă încât te retragi din nou în tăcere.

Vreau, Iisuse meu, să fac penitență pentru toate insultele și blasfemii aduse Sfintei Fecioare și pentru neagradele atât de multor oameni care nu vor să recunoască beneficiile pe care ni le-ai făcut tuturor dându-ne-o pe Maria ca mama noastră.

Cum putem arăta gratitudinea noastră pentru un asemenea dar? Prin a ne întoarce la tine, Iisuse meu, și prin a oferi sângele tau, rănile tale și dragostea infinită a inimii tale ca jertfă. O Sfânta Fecioară, cum te mișcă să auzi glasul bunului Tău Isus, care te lasă mama tuturor!

Vă mulțumim pentru asta, Sfânta Fecioară. Pentru a da mulțumiri cuvenite, vă oferim mulțumul lui Fiul Tău însuși. O Maria, fii mama noastră, îngrijire-ne și nu ne lăsa să te ofenzăm cel puțin o clipă. Păstrește-ne mereu aproape de Inima lui Isus. Cu Mâinile Tale Sfinte leagă-ne pe toți atât de strâns de El încât niciodată mai mult să nu scapăm de la El. Cu faptele mele proprii vreau să fac penitență pentru insultele aduse lui Isus în tine, mamule dragă.

Iisuse, pe când ești imersat într-o marea de suferință, te îngrijorezi tot mai mult de mântuirea sufletelor. Dar eu nu voi rămâne indiferent, ci ca o porumbelă, voi lua zborul către răniile tale, le vor sărut și încerc să le liniștească durerea și mă voi imersa în sângele tău pentru a putea striga împreună cu tine: „Suflete, suflete!” Vreau să ridic capul tau rănit de spini și chinuit de durere pentru a face reparație la tine și a implora milostivie, dragoste și iertare pentru toți.¹

Domnește în spiritul meu, o Iisuse! Vindecă-l de toate aberațiile prin virtutea spinii care intră în capul Tău și nu lăsa-mă niciodată să mă rătăcesc.

Ochiile mele ale bineului meu cel mai mare, chiar dacă sunt plini de sânge, priviți-mă pe mine, nefericirea mea, slăbiciunea mea, priviți inima mea săracă și faceți-mă să simt efectele minunate ale priveirii tale sfinte.

Urechile lui Iisuse, chiar dacă sunt surzite de insulturile și blasfemiile celor răi, ascultă-mă! Ascultă rugăciunile mele și nu le disprețui atonamente. Auzi, o Iisuse, strigătul inimii mele. Se va liniști când ai umple-o cu dragostea Ta.

O fața cea mai frumoasă dintre fiii oamenilor! Arătă-te-mă și lăsa-mă să te văd astfel încât pot despica inima mea săracă de totul și de toți. Frumusețea Ta mă înșeală și m-a trage constant la Tine.

Gură cea mai dulce a lui Iisuse, vorbește-mă! Glasul Tău rezonă neîntrerupt în mine. Puterea Cuvântului Tău distruge tot ce nu este voia lui Dumnezeu, ceea ce nu este dragoste.

Iisuse, deschide brațele Tale să mă îmbrățișezi. Extinde brațele Tale să mă primești. Să fie această îmbrățișare atât de intimă încât nicio putere omenească nu poate să mă despărțească de Tine.

Umerii sfinți ai lui Iisuse, întotdeauna tineri și fermi în suferință pentru dragostea mea, dă-mi forță, fermețe și curaj în suferință pentru dragostea Lui. Iisuse, nu lăsa-mă să fiu nestatornic în dragoste, ci lasă-mă să particip la nemutabilitatea Ta.

Piatra lui Iisuse, aprinsă de flăcări de iubire, dă-mi flăcările Tale, nu mai poți să le țină înapoi, și inima mea le caută cu dorință, ar trebui să mă duc prin sângele Tău și rănile Tale. Sunt flăcările dragostei Tale care Te doaresc cel mai mult. Iisuse, binele meu cel mare, dă-mi o parte din ele de asemenea. O suflet atît de rece și atât de sărac în iubire ca al meu îți trezește compasiunea?

Mâinile lui Iisuse, Tu care ai creat cerul și pământul, acum nu mai poți să Te mișci. Iisuse, continue crearea Ta, realizează crearea dragostei. Creează în tot ființele mele o viață nouă, divină. Vorbește un cuvânt de creare peste inima mea săracă și transform-o complet în a Ta.

Piciorii sfinți ai lui Iisuse, nu mă lăsa niciodată singur. Face-mă să merg mereu cu tine și să nu fac nici un pas departe de Tine. Iisuse, cu dragostea mea și faptele mele de reparație vreau să-ți racordez pentru tot ce suferi la piciorii Ta răniți.

Mărturisitorul meu crucificat! Te ador pe Sângelui Tău prețios, te sărut rana după rână și vreau să scufund în ele toată dragostea mea, adorația mea, faptele sincere de reparație. Fie Sângele Tău pentru toate sufletele lumină în întuneric, forță în suferință, putere în slăbiciune, iertare în ispitire, apărare în pericol, ajutor la moarte și aripile care poartă suflete de pe pământ către cer.

Iisuse, vin la Tine să construiesc locuința mea în inima Ta. Din adâncurile Inimii Tale, dragostea mea dulce, voi chema pe toți la Tine și dacă cineva vrea să se apropie de Tine pentru a Te ofensa, i mi-opun și nu-l lăsa să Te rănească. Ci îl închid în inima Ta, vorbesc cu el despre dragostea Ta și transform insultele sale în iubire.

Iisus, nu mă lăsa niciodată să părăsesc inima Ta. Hrănește-mă cu flămândurile Tale, dă-mi viață din viața Ta, ca să-ți pot iubi cum Tu vrei să fii iubit.

A patra Cuvânt:
„Doamne meu, Doamne meu, de ce m-ași părăsit?”

Măsulină Suferind! În timp ce eu, agățat de Inima Ta, mă ocup cu contemplarea durerilor Tale, observ că un tremur convulsiv aflicționează umanitatea Ta. Toate membrele Tale sunt în tulburare, ca dacă una ar vrea să se desprindă de alta. În agonia provocată de teribilele convulsiuni, strigai cu glas tare:

“Doamne meu, Doamne meu, de ce m-ași părăsit?”

La acest strigăt, toți tremură, întunericul se adâncește, Mama Ta, petrificată de durere, devine palidă și este pe punctul să piardă cunoștința. Viață mea, totul pentru mine, Iisuse! Ce văd? Oh, ești aproape de moarte. Oh, dacă ar putea părăsi acum suferințele care Te însoțesc cu atât de credință! Chiar după astfel de mari torturi, privi cu durere nemăsurată asupra sufletelor care nu sunt încă complet incorporate în Tine², privi și pe cei mulți pierduți, simți dureros despărțirea de cei care Te renunță. Tu, care trebuie să faci satisfacție justiției divine, simți teama morții pentru toată lumea, chiar și chinurile pe care le vor suferi în iad, și strigai cu glas puternic la toți:

"O nu mă părăsi! Dacă vrei mai multă sufereală, bine, sunt gata pentru ea, dar nu te despărți de umanitatea mea. Căci această despărțire este pentru mine durerea durerilor, moartea morților. Aș considera tot restul ca pe nimic dacă n-ar trebui să sufer descălceala ta agonizantă. O miluiește sângele meu, rănile mele și moartea mea. Necontenit las tineri inimi auzind chemarea: O nu mă părăsi!"

Dragostea mea, cum sufăr cu Tine! Te lupti cu moartea, capul Tau se coboară pe piept. Viața vrea să Te părăsească.

Dragostea mea, și eu simt că sunt aproape de moarte și aș vrea să strig împreună cu Tine: “Suflete, suflete!” Nu voi părăsi acest crucifix, rănile Tale, pentru că vreau să cer suflete de la Tine. Dacă dorești, voi coborî în inimile tuturor oamenilor și le-o voi încercui cu suferințele Tale ca să nu scape de Tine. Dacă ar fi posibil, aș sta la intrarea iadului pentru a forța sufletele destinate lui să se retragă și să le duc la Inima Ta.

Iisusule meu, Tu te tăci și eu plâng aproape de moartea Ta. O, cum Te compătim! Îți apasă inimile strâns pe cea mea și îi arată toată blândețea de care sunt capabil. Pentru a-ţi da o consolare potrivită cu suferința Ta, as vrea să am o blândețe divină şi să-ți arăt toate simpatiile mele cu ea; as vrea să transform inimă într-un pârâu de fericire pentru a-o turna în inima Ta și a-i aduca dulceţea amărăciunii pe care o simti faţă de pierderea atâtor suflete. Strigătul Tău sună prea dureros că Tatăl Te-a părăsit, dar mai mult pentru Tine este prăbuşirea sufletelor care se depărtează de la Tine. Este El cel ce scot astfel plângere amară din inima Ta. O Iisuse! Crește harul în toţi, ca niciun suflu să nu piardă. Să fie ispășirea mea pentru binele celor care ar cădea în ruină, ca ei să nu fie respingeți.

Îți cer și eu, Iisuse meu, din pricina părăsirii extreme a Ta, să ajuti sufletele ce Te iubesc, de la care pare că Te depărtezi, ca ele să fie tovarăşi ai părăsirii Tale. Să fie suferințele acestor suflete ca voci care chem sufletele aproape de Tine și astfel să-ţi ridice durerea Ta.

Reflecții şi Practici

de Sfântul Părinte Annibale Di Francia

Iisus iartă hoţului bun, și cu atât de multă Dragoste încât îl aduce imediat în Râu cu El. Și noi—ne rugăm mereu pentru sufletele celor mulți moritori care au nevoie de o rugăciune, ca Iadul să le fie închis şi porțile Raiului deschise?

Durerile lui Iisus pe Cruce se măresc dar, uitându-se la El, el ne roagă mereu pentru noi. Nu lasă nimic pentru El și dă totul pentru noi, chiar şi Maica Sa Sfântă, oferind-o ca Cel Mai Drag Dar din Inimă. Și noi—îi dăm totul lui Iisus?

În toate ce facem—rugăciuni, acțiuni şi alte lucruri—avem mereu intenția de a absorbi Noaptea Nouă în noi³, ca să le dăm totul lui? Trebuie să o absorbem pentru a da, astfel încât orice facem să poarte Semnătura Lucrurilor lui Iisus.

Când Domnul ne dă ardoare, Lumina şi Dragoste, le folosim pentru binele celorlalti? Încercăm să închidem sufletele în această Lumină și în acest ardor, ca să mișcă Inima lui Iisus să-i convertească; sau păstrăm cu lătimi grațiile Sale numai pentru noi?

O meu Iisuse, fie fiecare scânteie mică de dragoste pe care o simt în inima mea un foc ce să consume toate inimile ființelor şi le închidă în Inimă Ta.

A ce folos ne facem din Marele Dar al Mamei Sale, pe Care Ne-a dat? Facem Dragostea lui Isus, Tătarile lui Isus și tot ceea ce a făcut Isus propriul nostru, pentru ca Mama Sa să fie mulțumită? Putem spune că Divina noastră Mamă găsește în noi mulțumirea pe care o găsise în Isus? Suntem mereu aproape de Ea, ca copii credincioși; O ascultăm și Imităm Virtutele Sale? Încercăm cu orice mijloc să nu scapăm din Privirile Materne ale Sale, pentru ca ea să ne păstreze mereu lipiți de Isus? La tot ce facem, chemăm mereu privirile Mamei Cerescă să ne ghideze, pentru a putea acționa în mod sfânt, ca copii adevărați ai Sale, sub Privirea Compasiunii Sale?

Și pentru a-i da aceeași mulțumire pe care o dăduse Fiul ei, rugăm-l pe Isus să ne dea toată Dragostea pe care o avea el

pentru Sfânta Sa Mamă, Gloria pe care i-o dăduse continuu, Tătărălia și toate finesele Sale de dragoste. Facem tot acest lucru propriul nostru și spunem Mamei Cerescă: „Avem Isus în noi; și pentru a vă mulțumi, ca să găsiți în noi tot ce ați găsit în Isus, vă dăm totul. Mai mult de atâta, Frumoasă Mamă, vreau să-i dăm lui Isus toate Mulțumirile pe care le-a găsit în voi. De aceea, vreau să intru în Inimile Tale și să iau toată Dragostea Ta, toate Mulțumirile Tale, toate Tătărăliile Tale și Îngrijirile Materne, și să le dăm totul lui Isus. Mama noastră, fie Mâinile Mate ale tale lanțul dulce care ne ține legați de tine și de Isus.”

Isus nu se economisește cu nimic. Iubindu-ne cu cea mai înaltă dragoste, ar vrea să ne mântuiască pe toți și, dacă ar fi posibil, să scape toate sufletele din iad, chiar la prețul de a suferi toate durerile lor. Cu toate acestea, El vede că, prin eforturi continue, sufletele vor să se elibereze din brațele Sale și, neschimbând durerea Sa, strigă: „Dumnezeule meu, Dumnezeule meu, de ce m-ai părăsit?” Și noi—putem spune că dragostea noastră pentru suflete este asemănătoare cu cea a lui Isus? Sunt rugăciunile noastre, durerile noastre și toate cele mai mici acțiuni ale noastre unite actelor și rugăciunilor lui Isus pentru a scapa sufletele din iad? Cum compătimem pe Isus în Durerea Sa Imensă? Dacă viața noastră ar putea fi consumată într-un holocaust continuu, nu-ar fi suficient să compătimem această durere. Orice mic act, suferință și gând care facem unit cu Isus poate fi folosit pentru a prinde sufletele, ca acestea să nu cadă în iad. Uniți cu Isus, vom avea Puterea Sa propriu-zisă în mâinile noastre. Dar dacă nu facem acțiunile noi unite cu Isus, ele nu vor servi decât la împiedicarea unei singure suflet de a merge în iad.

Dragostea mea și totul meu, ține-mă strâns de Inimă Ta, pentru ca imediat să simt cât de mult păcătosul te întristează prin despărțirea de tine, și astfel să pot face partea mea imediat. O Isuse, fie Dragostea ta legată de inima mea, încât, arsă de Focul Tău, să simt dragostea pe care o ai tu pentru sufletele omenești. Când sufer aducere, dureri și amărăciuni, atunci vărsește Justiția Ta asupra mea, O Isuse, și

ia mulțumirea pe care o dorești. Dar fie salvat păcătosul, O Isuse; fie durerile mele legământul care te leagă de păcător și fie sufletul meu consolat prin vederea Justiției Tale satisfăcută.

¹ Ca și Isus, Servitorul lui Dumnezeu vrea să mântuiască toate sufletele prin a face penitență împreună cu Isus pentru toți.

² Ca membri ai trupului său mistic.

³ Prin fiecare lucru pe care îl facem în stare de grație și din dragoste pentru Dumnezeu, ne câștigăm o creștere a iubirii, grației, meritelor și gloriei.

Jertfă și Mulțumire